DUODENÍTĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite. Vezi definitia »

DURĂITÚRĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură. Vezi definitia »

RIGLÉTĂ s. f. 1. riglă de dimensiuni mici, în topografie pentru măsurarea unghiurilor. 2. rigla mobilă a unei rigle de calcul. (< fr. réglette) Vezi definitia »

ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune]. Vezi definitia »

VERGELÚȚĂ, vergeluțe, s. f. Vergelușă. – Vergea + suf. -eluță. Vezi definitia »