PÍZMĂ, pizme, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent) invidie. ◊ Loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ◊ Expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a ajunge la ceartă cu cineva. – Din sl. pizma. Vezi definitia »

CONDRÍTĂ, condrite, s. f. Inflamație acută sau cronică a unui cartilaj. – Din fr. condrite. Vezi definitia »

UROTROPÍNĂ s.f. Medicament obținut prin acțiunea formolului asupra amoniacului, întrebuințat mai ales ca antiseptic al căilor urinare. [< fr. urotropine]. Vezi definitia »

PUNTICÍCĂ, punticele, s. f. Puntișoară. – Punte + suf. -icică. Vezi definitia »

GEROIGIÉNĂ s. f. Igienă (2) a modului de viață al bătrânilor. [Pr.: -ro-i-gi-e-] – Gero[ntologie] + igienă. Vezi definitia »