DEFERÍ vb. IV. tr. 1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.). 2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în fața justiției. ◊ A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. [P.i. defér. / < fr. déférer, lat. deferre]. Vezi definitia »

KHERVARÍ s.f. Limbă din familia de limbi munda, vorbită de numeroase popoare din India centrală. (cf. fr. khervari) Vezi definitia »

LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares) Vezi definitia »

CILINDR(I)- elem. „cilindru”. (< fr. cylindr/i/-, cf. lat. cylindrus, gr. kylindros) Vezi definitia »

POTÚRI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe (cu obiele), împodobiți pe margini cu găitane, purtați astăzi de țăranii din unele regiuni, iar odinioară de arnăuți și de haiduci. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur. Vezi definitia »