CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacții imune. (< fr. sérologie) Vezi definitia »

HIDROENERGÍE s. f. Energie produsă de apa în mișcare; energie hidraulică. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroénergie. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

NECROFILÍE s. f. 1. perversiune sexuală, la unii degenerați, constând din raporturi sexuale cu cadavre; necrosadism. 2. dorință de a manipula, de a privi cadavrele. (< fr. nécrophilie) Vezi definitia »