stârfocí, stârfocésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre fructe, legume) a se muia, a se strica. 2. a strivi. 3. (refl.; despre oameni) a se moleși (de oboseală, de somn, de căldură). 4. (refl.; despre tineri) a se hârjoni. 5. (refl.; despre copii) a se alinta. Vezi definitia »

zăpăcí (-césc, -ít), vb. – A năuci, a buimăci, a ameți. Origine incertă. Poate din sl. zapačiti „a face să se învîrtescă” (Densusianu, GS, IV, 390), cf. opăci „a buimăci”, sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creație expresivă, cf. zap, cu suf. -ci. Legătura cu sl. (za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der. zăpăceală, s. f. (buimăceală); zăpăuc (var. zăbăuc), adj. (buimac). Vezi definitia »

solăcí, solăcésc, vb. IV (înv.) a cerceta. Vezi definitia »

mogodíci s.m. (reg.) miez de papură tânără; papură verde. Vezi definitia »

BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice. – Et. nec. Vezi definitia »