valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte Vezi definitia »

GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole) Vezi definitia »

PAȚẤRCĂ s. f. (Reg.) Femeie ușuratică. – Et. nec. Vezi definitia »

corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murtfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru. Vezi definitia »

EVOLÚTĂ s.f. 1. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (Bot.) Organ răsucit spre partea dorsală. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfășurat]. Vezi definitia »