BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier. Vezi definitia »

CHELATORI s. m. pl. Compuși chimici capabili să formeze structuri ciclice stabile numite cicluri chelatice; chelați. Au utilizări în chimia analitică, chimia organică, chelatoterapie. Vezi definitia »

ciúcuri s.m. pl. (reg.) cioareci, pantaloni, nădragi militari. Vezi definitia »

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu. Vezi definitia »

răzvărí, răzvărésc, vb. IV (reg.) a amesteca. Vezi definitia »