PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor. Vezi definitia »

născocór, născocoáre, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut. Vezi definitia »

VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. Vezi definitia »

SCUMPIȘÓR, -OÁRĂ, scumpișori, -oare, adj. Diminutiv al lui scump; scumpușor. – Scump + suf. -ișor. Vezi definitia »

CASCADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă. 2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri. 3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică. (< fr. cascadeur) Vezi definitia »