TORPÍLĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille. Vezi definitia »

SCOLOPÉNDRĂ s. f. mic miriapod veninos, insectivor, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. (< fr. scolopendre, lat. scolopendra) Vezi definitia »

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță. Vezi definitia »

MICROFÁBULĂ s. f. fabulă scurtă. (< micro¹- + fabulă) Vezi definitia »

SUCÚPĂ s. f. farfurioară pe care se pune ceașca. ♦ ~ volantă = farfurie zburătoare. (< fr. soucoupe) Vezi definitia »