CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul. Vezi definitia »

Studiul semnificației și formei cuvintelor Vezi definitia »

CORPÚSCUL s. m. corp foarte mic; particulă. (< fr. corpuscule, lat. corpusculum) Vezi definitia »

roșu ca racul expr. (d. oameni) congestionat, roșu la față. Vezi definitia »

cónsul (cónsuli), s. m. – Șef al unei reprezentanțe diplomatice. – Mr. consul (‹ it.). Lat. consul (sec. XVIII). – Der. consular, adj., din lat. consularis; consulat, s. n., din fr. consulat. Cuvîntul a intrat în rom. cu primele consulate (rus, 1782; austriac, 1783; francez, prin 1794; englez, 1802; prusiac, 1818). Vezi definitia »