BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči. Vezi definitia »

gândăcí vb. IV (înv.) a lucra încet și tacticos; a (se) mocăi. Vezi definitia »

BAROCCI, Federigo (Baroccio sau Fiori d’Urbino) (1528-1612), pictor italian. Compoziții cu subiecte religioase („Madona del Popolo”, „Sf. Francisc”, „Irodiada”) sau mitologice („Enea ducîndu-l pe tatăl său Anchise”); portrete („Federico d’Urbino”, din palatul Pitti). Vezi definitia »

pităcí, pităcésc, vb. IV (înv.) a acorda cuiva pitac (decret) de boierie. Vezi definitia »

TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic. Vezi definitia »