Definita cuvantului etrusc
ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de origine necunoscută, care trăia în mileniul I a. Cr. În regiunea de azi a Toscanei și care, după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec. I a. Cr., a fost complet romanizată; (și la sg.) persoană din această populație. 2. Adj. Care se referă la etrusci (1), care aparține etruscilor. – Din fr. étrusque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu etrusc
MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos. Vezi definitia »
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. Vezi definitia »
MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc. Vezi definitia »
OSIANÉSC, -Ă adj. (Lit.) Osianic. [Pron. -si-a-, scris și ossianesc. / < fr. ossianesque]. Vezi definitia »
stavropighiacésc, stavropighiaceáscă, adj. (înv.; despre biserici sau mânăstiri) care depinde direct de o patriarhie. Vezi definitia »