BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.: buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba. Vezi definitia »

NEUROLÍMFĂ s.f. Lichid cefalorahidian. [< fr. neurolymphe]. Vezi definitia »

DAMIGEÁNĂ s. f. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, țuică etc. (< it. damigiana) Vezi definitia »

REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură. Vezi definitia »

NĂSĂRẤNGĂ, năsărấngi, s. f. (Trans., Olt.; Var.) Năsărâmbă. (cf. năsărâmbă) Vezi definitia »