PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage. Vezi definitia »

MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură. Vezi definitia »

MÍTRĂ¹, mitre, s. f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din sl. mitra, ngr. mitra. Vezi definitia »

chétă (chéte), s. f. – Colectă. Fr. quête. – Der. cheta, vb., din fr. quêter. Vezi definitia »

FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. Vezi definitia »