GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole) Vezi definitia »

TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică. Vezi definitia »

ORTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Ortoscleroză. [Pron. -gi-o-. / < fr. orthospongiose]. Vezi definitia »

HAPLOFÍTĂ s. f. plantă haploidă; plantă în faza de gametofil. (< fr. haplophyte) Vezi definitia »

FLÉȘĂ s. f. 1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. (< fr. fléche) Vezi definitia »