Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
BIRTĂȘÍȚĂ, birtășițe, s. f. Soția birtașului; femeie care ține un birt. – Birtaș + suf. -iță. Vezi definitia »
cioclávă, ciocloáve, s.f. (reg., înv.) ciocoi. Vezi definitia »
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite. Vezi definitia »
UNIVERSIÁDĂ s. f. competiție sportivă universitară. (spec.) jocuri mondiale studențești organizate o dată la doi ani. (< universi/tate/ + /olimpi/adă) Vezi definitia »
NOMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia actuală. – Din fr. nome. Vezi definitia »