Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
prală s. invar. (țig.) frate, tovarăș. Vezi definitia »
-ÚRĂ1 suf. „sare a unui hidracid”. (< fr. -ure) Vezi definitia »
FILATÚRĂ s.f. Unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire. [Cf. it. filatura, fr. filature]. Vezi definitia »
țâbúlcă s.f. (reg.) ceapă. Vezi definitia »
a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva) Vezi definitia »