TÍMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport. ◊ ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. (med.) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic. 3. taxă reprezentând valoarea unui timbru (I, 1) plătită în numerar unei administrații publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. (< fr. timbre, it. timbro) Vezi definitia »

VOLTAMPERMÉTRU s.n. Instrument electric de măsură care indică direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii și ale intensității unui curent electric. ♦ Instrument de măsură indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru și ca ampermetru. [< fr. voltampèremètre]. Vezi definitia »

MODULOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea modulațiilor (1). (< fr. modulomètre) Vezi definitia »

PARCHIMÉTRU s. n. parcometru. (< it. parchimetro) Vezi definitia »

MICROMILIMÉTRU, micromilimetri, s. m. Micron. – Din fr. micromillimètre. Vezi definitia »