MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime. Vezi definitia »

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime. Vezi definitia »

cele cinzeci și două de volume expr. (glum.) pachet de cărți de joc. Vezi definitia »

PROFESORÍME s. f. Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. Vezi definitia »

pronume personal Vezi definitia »