MÉNTĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare; izmă (Mentha). ◊ Mentă creață = izmă creață. ♦ Bomboană (sau pastilă) de mentă = bomboană aromată cu esență extrasă din planta definită mai sus. [Var.: míntă s. f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe. Vezi definitia »

navetă Vezi definitia »

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Vezi definitia »

POLISINTÉZĂ s.f. Folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr. polysynthèse]. Vezi definitia »

nimerílă s.m. (pop. și fam.) persoană care nimerește, care potrivește bine răspunsurile. Vezi definitia »