AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. Vezi definitia »

DIVERGÉNȚĂ s. f. 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. ◊ însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia) Vezi definitia »

HLAMÍDĂ s. f. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr. chlamyde) Vezi definitia »

HEMATOCHERATÓZĂ s.f. Dezvoltare exagerată a stratului cornos din epidermă. [< fr. hématokératose]. Vezi definitia »

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina. Vezi definitia »