RESPÍNGE, resping, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere. Vezi definitia »

ZMÚLGE, zmulg, vb. III. (Var.) A smulge. (cf. smulge) Vezi definitia »

IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere) Vezi definitia »

BRUNDAGE [brándidʒ], Avery (1887-1975), inginer și sportiv amator din S.U.A. Președintele Comitetului Internațional Olimpic (1952-1972; din 1972, președinte de onoare pe viață). Vezi definitia »

BOCAGE [bocájə], Manuel de BARBOSA [barboza], Du ~ (1765-1805), poet portughez. Sonete, elegii, cîntece, satire de mare popularitate, anunțînd romantismul. Vezi definitia »