AMÍBĂ s.f. Animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masă protoplasmatică și dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var. amoebă s.f. / < fr. amibe, cf. germ. Amöbe < gr. amoibe – schimbare]. Vezi definitia »

ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe) Vezi definitia »

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste. Vezi definitia »

COÁSTĂ, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame. 2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu). ♦ Latură. ◊ Loc. adv. Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă. ♦ Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave. 3. Pantă. 4. Mal, țărm (al unei mări). 5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa. Vezi definitia »

DIGLÍFĂ s.f. Consolă cu două caneluri în cruce. [< fr. diglyphe, cf. gr. dis – două, glyphe – gravură]. Vezi definitia »