BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”. Vezi definitia »

IDEÁ vb. tr. a concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ◊ a-și propune, a stabili, a proiecta. ◊ a-și imagina. (< fr. idéer) Vezi definitia »

AUTORITATEA TERITORIALA DE ORDINE PUBLICA A POLITIEI Vezi definitia »

CINCIZÉCILEA, CINCIZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patruzeci și nouălea și al cincizeci și unulea. [Var.: cinzécilea, cinzécea num. ord.] – Cincizeci + le + a. Vezi definitia »

zăbreá (-éle), s. f. – 1. Gratie, bară de fier. – 2. Grilă, grilaj. – Var. zăbreală, zebrea(lă), zăbleală, jebruică. Sl. zabralo (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Conev 80; Drăganu, Dacor., IX, 209 și Byck-Graur 30). – Der. zăbreli, vb. (a pune zăbrele); zăbroană, s. f. (Banat, împletitură de zăbrele). Vezi definitia »