SUPRATÉMĂ s.f. Ideea directoare a unei lucrări artistice, a unui spectacol; supraproblemă. [< supra- + temă]. Vezi definitia »

țícă² s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie. Vezi definitia »

POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință. Vezi definitia »

DISMORFÓZĂ s. f. dismorfie. (< fr. dysmorphose) Vezi definitia »

STÁVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: steávă s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë. Vezi definitia »