BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală. Vezi definitia »

GÚTĂ¹ s. f. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte) Vezi definitia »

MICROANTÉNĂ s. f. antenă (2) de dimensiuni reduse. (< micro¹- + antenă) Vezi definitia »

HĂTMĂNEÁSĂ, hătmănese, s. f. Nevastă de hatman. – Hatman + suf. -easă. Vezi definitia »

podúșcă², podúști, s.f. (reg.) 1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența. 2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură. 3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor. Vezi definitia »