ABSTRÚS, -Ă, abstruși, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din fr. abstrus. Vezi definitia »

SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus) Vezi definitia »

PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

CUMULOSTRÁTUS s. m. Formație de nori compusă din cumulus și stratus. – Din fr. cumulo-stratus. Vezi definitia »

ÁNGELUS s. n. rugăciune catolică, începând cu acest cuvânt, care se spune în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos. (< germ. Angelus, lat. angelus) Vezi definitia »