CAMERALÍSM s.n. Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului, care a apărut în Germania în sec. XVII. [Cf. germ. Kammeralismus]. Vezi definitia »

ETNOCENTRÍSM s. n. Tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, considerată unic criteriu de apreciere a adevăratelor valori. – Din fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism. Vezi definitia »

MARGINALÍSM s. n. (ec.) curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. (< fr. marginalisme) Vezi definitia »

ȘABLONÍSM s. n. Atitudine manifestată prin conformarea la anumite șabloane (2), prin folosirea unor formule stereotipe. – Șablon + suf. -ism. Vezi definitia »

MINITURÍSM s. n. turism de mică amploare. (< fr. mini-tourisme) Vezi definitia »