futut,- ă, futuți, -te adj. (obs.) 1. (d. oameni) care a avut un contact sexual. 2. (d. lucruri) stricat, defect. 3. (d. oameni) băut; nenorocit, distrus. 4. (tox.) aflat sub influența unei supradoze de substanțe narcotice; năuc, drogat. Vezi definitia »

REZOLÚT, -Ă adj. (Liv.) Îndrăzneț, hotărât. [Cf. germ. resolut, fr. résolu]. Vezi definitia »

petrecút, petrecútă, adj. 1. (înv. și reg.) care a trecut peste o anumită limită, care a depășit un anumit stadiu. 2. căruia i s-a făcut rău; leșinat, zăpăcit; care delirează. 3. distrat, transportat. 4. sfârșit, trecut, consumat. 5. (despre mărfuri) vândut, desfăcut. Vezi definitia »

ȘEZÚT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea; ședere. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea. Vezi definitia »

CONVOLÚT², -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus. Vezi definitia »