marámă (maráme), s. f. – Văl. – Var. mahramă, năframă. Tc. (arab.) mahrama (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς, alb. maram, bg., sb. marama, pol. machram. Pentru var., cf. sb. maframa. Vezi definitia »

BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche. Vezi definitia »

străluceálă, strălucéli, s.f. (înv.) strălucire. Vezi definitia »

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală. Vezi definitia »

preatrúfă, preatrúfe, s.f. (înv.) trufie, îngâmfare nemăsurată. Vezi definitia »