Definita cuvantului găleată
găleată, găleți s. f. (intl.) 1. buzunar. 2. (tox.) instrument artizanal de filtrare a fumului, confecționat dintr-o jumătate de sticlă de plastic de doi litri și o sticlă de un litru. 3. (er.) vagin supradimensionat.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu găleată
ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. Stare sau formă a unei plante arborescente. – Fr. arborescence. Vezi definitia »
ELECTROLÍZĂ s.f. (Fiz.) Migrațiune a ionilor unui electrolit către electrodul la care s-a aplicat o diferență de potențial potrivită. [< fr. électrolyse, cf. fr. électro-, gr. lysis – desfacere]. Vezi definitia »
CITOPLÁSMĂ s. f. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului. (< fr. cytoplasme) Vezi definitia »
ENEÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu nouă electrozi. [Pron. -ne-o-. / < fr. ennéode]. Vezi definitia »
móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă. Vezi definitia »