FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie) Vezi definitia »

INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration. Vezi definitia »

CECIDÍE s. f. excrescență pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzată de paraziți; gală². (< fr. cécidie) Vezi definitia »

DENSIGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a variațiilor de transparență a unui organ (plămân) examinat cu raze X. (< fr. densigraphie) Vezi definitia »

COERCÍȚIE s.f. Constrângere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrânge]. Vezi definitia »