SÉCTĂ s. f. 1. comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2. grup de adepți ai unei doctrine filozofice sau politice. ◊ clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. (< fr. secte, lat. secta) Vezi definitia »

METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis) Vezi definitia »

strânsurícă s.f. (înv.) acumulare, agonisire, economisire, chiverniseală. Vezi definitia »

țoábă, țoábe, s.f. (reg.) 1. țânțar mic, negru. 2. femeie imorală. Vezi definitia »

năsálniță s.f. (reg.) boală de oi. Vezi definitia »