BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine. Vezi definitia »

cărioáră (cărioáre), s. f. – Un fel de trăsurică. Fr. carriole, cu suf. asimilat la suf. -oară. Vezi definitia »

BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

CONTRAESCÁRPĂ, contrasecarpe, s. f. Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă. [Pr.: -tra-es-] – Din fr. contrescarpe. Vezi definitia »

ALICUÁNTĂ adj.f. (Mat.) Parte alicuantă = parte care nu intră de un număr exact de ori într-un tot. [Pl. -te. / < fr. aliquante]. Vezi definitia »