JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej. Vezi definitia »

samuréu, -ée, adj. (înv.) care aparține samurului, de samur. Vezi definitia »

PIGMÉU, ÉE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populații de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasă neagră din Africa Centrală. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calități, de merite. (< fr. pygmée) Vezi definitia »

ipnéu, ipnéi, s.m. (înv.) slugă. Vezi definitia »

CORIACÉU, -ÉE adj. 1. care are constituția pielii. ◊ (bot.; despre un organ) rezistent și elastic. 2. (fig.) tenace, dur; zgârcit. (< fr. coriacé, lat. coriaceus) Vezi definitia »