PÉGULĂ s. f. materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. (< it. pegola) Vezi definitia »

CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naștere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieșitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena]. Vezi definitia »

priteáșcă s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței sau a trăsurii, de care se leagă ștreangurile hamului. Vezi definitia »

DIÚRNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna. Vezi definitia »

STIHOÁVNĂ, stihoavne, s. f. Cântare bisericească ortodoxă în versuri, care se cântă la sfârșitul slujbei de vecernie. – Din sl. stihovĩna. Vezi definitia »