Definita cuvantului aachen
AACHEN [ḁ:hen], oraș în Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granița cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (cărbune și min. de fier). Ind. textilă, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, geamuri. Nod de comunicații. Stațiune balneoclimaterică cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala reședință a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de încoronare a împăraților Sfîntului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au încheiat Războiul de Devoluțiune dintre Franța și Spania (1667-1668) și Războiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de artă în epoca carolingiană. Monument celebru: Capela Palatină (începutul sec. 8 – sfârșitul sec. 9) ridicată de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primărie în stil gotic (sec. 14).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu aachen
HIMÉN1 / HÍMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. himeniu. (< fr. hymen) Vezi definitia »
ESCARPÉN adj. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subțire. (< fr. escarpin) Vezi definitia »
FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène. Vezi definitia »
PSIHOGÉN, -Ă adj. 1. (despre factori de ordin psihic) susceptibil a perturba echilibrul mintal. 2. (despre boli, halucinații) care apare datorită influențelor psihicului. (< fr. psychogène) Vezi definitia »
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, adj., s.n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. éocène) Vezi definitia »