BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

ciorăiáș s.m. sg. (reg.) soi de struguri cu boabe negre și mici. Vezi definitia »

AMNĂRÚȘ, amnărușe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui amnar (1). – Amnar + suf. -uș. Vezi definitia »

OMUCIGÁȘ, -Ă, omucigași, -e, s. m. și f. (Rar) Ucigaș, criminal, asasin. – Om + ucigaș. Vezi definitia »

ANINÍȘ s. n. v. ariniș. Vezi definitia »