zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. – Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din tc. zabitnik, înv. Vezi definitia »

căblărit s.n. (reg., înv.) dijmă luată de la recolta de cereale și poame. Vezi definitia »

DIJMUÍT s. n. Dijmuire. – V. dijmui. Vezi definitia »

ROTALÍT s. n. element de construcție din sticlă rezistentă și translucidă, de forma unui cilindru, în compunerea unui perete sau a unui planșeu, pentru iluminarea unei încăperi. (< rus. rotalit, engl. rotalite) Vezi definitia »

DĂLTUÍT, -Ă, dăltuiți, -te, adj. Lucrat, cioplit, sculptat cu dalta. – V. dăltui. Vezi definitia »