soálbă (-be), s. f. – Arșic de țap. – Var. solbă. Probabil din lat. subalba (Capidan, REB, I, 217; Candrea). Vezi definitia »

MEGACARIOCITÓZĂ s. f. abundență excesivă, în măduva osoasă, a megacariocitelor. (< fr. mégacaryocytose) Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese. Vezi definitia »

AMFIARTRÓZĂ s. f. articulație a oaselor cu un grad limitat de mobilitate. (< fr. amphiarthrose) Vezi definitia »

ANGIOCOLÍTĂ s.f. Inflamație a căilor biliare; colangită. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiocholite]. Vezi definitia »