PERMIÁN, -Ă, permieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei paleozoice. 2. Adj. Care ține de permian (1), care se referă la permian, caracteristic permianului. [Pr.: -mi-an] – Din fr. permien. Vezi definitia »

ALOXÁN s. n. produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice. (< fr. aloxan) Vezi definitia »

CELAN, Paul (pseud. lui Paul Ancel) (1920-1971, n. Cernăuți), scriitor austriac de origine română. Stabilit la Paris. Lirică abstractă și metaforică („Mac și memorie”, „Din prag în prag”) vădind un remarcabil simț al limbii. Vezi definitia »

ENESCIÁN, -Ă, enescieni, -e, adj. De Enescu, al lui Enescu; în maniera lui Enescu. [Pr.: -ci-an] – Enescu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

VILAFRANCHIÁN s.n. (Geol.) Etaj de la sfârșitul pliocenului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -chi-an. / [< fr. villafranchien, cf. Villafranca, localitate în Italia]. Vezi definitia »