Definita cuvantului evidență
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu evidență
DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, &§x03B4;) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »
CARPÉTĂ s. f. covoraș. (< fr. carpette) Vezi definitia »
LIROGHITÁRĂ s. f. instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. (< fr. lyro-guitare) Vezi definitia »
MOGÓTĂ s. f. relief de mari dimensiuni, cu pereții verticali și creștetul plat, caracteristic carstului din regiunile tropicale. (< sp. mogota) Vezi definitia »
SUPRATÉMĂ s.f. Ideea directoare a unei lucrări artistice, a unui spectacol; supraproblemă. [< supra- + temă]. Vezi definitia »