hlizí (hlizésc, hlizít), vb. refl. – A avea chef de rîs, a sta să rîdă. Sl., cf. bg. hlĕzja „a glumi”, rut. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă”, ceh. iiziti se „a zîmbi” (Cihac, II, 139; DAR). Vezi definitia »

LOLLÁRZI s. m. pl. preoți săraci, predicatori care propagau idei reformatoare antifeudale și împotriva funcționarilor regali; participanți la mișcarea țărănească din sec. XIV îndreptată împotriva bisericii catolice și a exploatării feudale în câteva țări din apusul Europei. ◊ (în Anglia) adepți ai doctrinei reformatorului Wycliff. (< fr. lollardes) Vezi definitia »

UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. udi. Vezi definitia »

tălăbăzi, tălăbăzesc v. t. a șifona. Vezi definitia »

DESZĂPEZÍ, deszăpezesc, vb. I – V. Tranz. A curăța de zăpadă (redând circulației) un drum, un loc etc.; a destroieni. – Des¹- + [în]zăpezi. Vezi definitia »