DISCRETÓRIU s.n. Adunare de clerici care formează consiliul superiorului unei mănăstiri catolice. [Pron. -riu, pl. -ii. / < lat.bis. discretorium, cf. fr. discrétoire]. Vezi definitia »

factágiu s.n. (înv.) 1. distribuția scrisorilor și a telegramelor. 2. transportul coletelor și al banilor de la poștă la domiciliu. Vezi definitia »

HÓLMIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. holmium) Vezi definitia »

onorariu sau bacșiș ce se dă lăutarilor Vezi definitia »

tîrzíu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp). Vezi definitia »