ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza) Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală. Vezi definitia »

TRAVERSÁDĂ, traversade, s. f. (Mar.) Traversare de către o navă a spațiului dintre două porturi situate pe maluri opuse. – De la traversa. Vezi definitia »

NOOSFÉRĂ s.f. (Biol.) Înveliș al Pământului suprapus biosferei, desemnând omenirea întrucât este alcătuită din ființe inteligente. [< fr. noosphère, cf. gr. noos – spirit, sphaira – sferă]. Vezi definitia »