CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec. Vezi definitia »

EPANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică care constă în repetarea unui cuvânt (sau a unui grup de cuvinte) la sfârșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice; epanastrofă; prosapodoză; rediție. [< it. epanadiplosi, cf. gr. epanadiplosis – dublare]. Vezi definitia »

MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza. Vezi definitia »

năpârcitúră, năpârcitúri, s.f. (reg.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

CALIÓRNĂ s.f. Macara puternică, cu cel puțin trei sau patru perechi de scripeți. [Pron. -li-or-. / < fr. caliorne, it. caliorna]. Vezi definitia »