INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. Vezi definitia »

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj. 1. (Med.) Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu s-a dezvoltat în întregime. Fetus abortiv. Febră abortivă. 2. (Bot.) Care nu s-a dezvoltat în mod normal, până la capăt. – Fr. abortif (lat. lit. abortivus). Vezi definitia »

ADJECTÍV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum. Vezi definitia »

TENSIOACTÍV, -Ă adj. Care modifică tensiunea superficială. ♦ Datorat tensioactivității. [< fr. tensio-actif]. Vezi definitia »

EROZÍV, -Ă adj. Care roade, care provoacă o eroziune. [< fr. érosif]. Vezi definitia »