chíseliță (chíselițe), s. f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliță, pisăliță. Din sl. kiselŭ „acru”, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe”, rus. kiselĭ „jeleu de fructe” (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma”. – Der. chisăliți, vb. (a toca). Cf. chișleag, chiznovat. Vezi definitia »

TERILÉNĂ s. f. / terilén s. n. fibră textilă sintetică de poliester. (< fr. térylène, engl. terylene) Vezi definitia »

ANGIOMATÓZĂ s. f. afecțiune (congenitală) prin formarea unui mare număr de angioame, pe piele sau în organele interne. (< fr. angiomatose) Vezi definitia »

fânsáică, fânsăici, s.f. (reg.) maidan, loc rămas gol după tăierea copacilor. Vezi definitia »

striveálă, strivéli, s.f. (înv.) 1. lovire puternică, deformare, sfărâmare, turtire, zdrobire, stâlcire, strivire. 2. deplasare dezordonată, înghesuire strânsă. Vezi definitia »