REȚETÁR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar) Vezi definitia »

țimbulár, țimbulári, s.m. (înv.) țambalagiu; timbulaș. Vezi definitia »

INTERMOLECULÁR, -Ă adj. Între (dintre) molecule. [Cf. fr. intermoléculaire]. Vezi definitia »

DOCÁR s. n. trăsurică ușoară cu două sau patru roți. (< engl., fr. dog-cart) Vezi definitia »

PĂRETÁR, păretare, s. n. 1. Covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ. 2. Poliță fixată de un perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susțin streașina casei. – Perete + suf. -ar. Vezi definitia »