șes (-eásă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea. – Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie). Vezi definitia »

ANGELES, oraș în Filipine (Ins. Luzon). la N de Manila; 189 mii loc. (1980). Centru agricol (orez, zahăr). Nod de comunicații. Vezi definitia »

LÉBES s.n. (Ant.) Vas larg de metal, de forma unui lighean, cu toarte pe margine. [< lat., gr. lebes]. Vezi definitia »

CAMBACÉRÈS [cãbaséres], Jean Jacques Régis de, duce de Parma (1753-1824), om politic și jurist francez. Membru al celui de-al doilea Consulat în Franța (1799-1802), arhicancelar al Imperiului (1804); a luat parte la elaborarea Codului Civil (1804). Vezi definitia »

CÓRTES s. n. 1. (În evul mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. – Cuv. sp. Vezi definitia »